=====p=========================
Am smuls femeia din trunchi căutându-i buzele,
La fiecare resuscitare ofta, înlemnindu-mi inima
În incantația separată a inelelor lui Saturn,
O repetiție plăcută a timpului ce se fragmentează
Între mine și ea, se-ntrupau multe forme.
Am adunat-o din lemnul masiv înainte să ardă,
În lupta neuronilor copleșiți de ger, ies doar scântei,
Ies din amnarul dorințelor decise să lupte cu identitatea
Fiecărei așchii alungate de dalta ce-ți face contur,
Și te lupți cu demoni închipuiți pe degetele rănite,
Risipită de vânt, doar rumegușul amintește,
Că, încercările nu au fost zadarnice.
Am smuls femeia de trunchi și am făcut-o legământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu