Alexandru Berceanu: Străin prin sat

Intors străin prin satul meu

Nu mă știa nici un nepot de văr!
M-am întâlnit puțin cu Dumnezeu,
Era tăcut, umbrit în adevăr!

Am pus o coroniță la mormânt,
Să-i leg de stele pe-amândoi!...
Părinții mei ce-mi picură pământ,
Pământ de amintiri din cele noi!...

E nașterea din ramuri creștinești
Ce luminează veșnicii din stingeri -
Ea este vie, străbate zări cerești
Să doarmă ocrotită printre îngeri!...

Deși m-am întristat într-o uitare
M-am bucurat că am atins lumina!
Cu streșina la ochi privi-i în zare
Și-am șters cu adevăruri toată vina.

De-aceea tac și mă aplec tăcut
La crucea lor din șirul celor mulți,
Fară de ei n-am mai avea trecut
Și nici altar de rugăciuni pe munți!