Se dedică tuturor purtătorilor de şapcă
Cum timpul trece în buiestruŞi-n gînduri amare mă adîncesc
La şapca mea neagră de tinereţe
La şapca aceea ades mă gîndesc
Şapca mea neagră, magnetica şapcă
La mese cu visul şi vinul era
Prieteni nevolnici, juni zei boematici
Ca o baghetă magică îi aduna
Aveam de parte-mi vraja, idealul
Magnetul vorbelor şi şapca mea
Puteam să dorm pe piramide
Şi să-l insult pe zeul Ra
Bolnav de vreo străină vină
Cu şapca mea neagră şi sceptrul ceresc
Prezidam caste clipe aşa dezinvolt
Ca vorbele tantrice ce te vorbesc
Femeile mă aşteptau în alcovuri
Cu ale lor miresme eram logodit
Lascivă era clipa şi orele rebele
Azi mi se face de singur şi de urît
Ca lupii anii se reped în haită
Nici n-are rost să-i mai socot
Unde eşti tu şapcă tristă
Cu magia ta cu tot?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu