Dorina Moritz: Tu pleci...

Tu pleci și rupi din mine începuturi,
Marama depărtării mă apasă...
Tu pleci privind, cum hoardele de fluturi
Tresar în lumea mea, pe-o spuză arsă.

Tu pleci și glastra vieții se-aburește,
Prag de surâs se pierde pe răzoare...
Tu pleci privind cum marea își cerșește
Perla ascunsă-n tremur de fuioare.

Tu pleci uitând, că-n streașina la șură
Cohortele de ploi și-au plâns amarul...
Tu pleci privind, cum prin alei de ură,
Romanța-și murmură rănit, cobzarul.

Tu pleci absent și-albastrul se cernește,
Oglinda cioburile își adună...
Tu pleci privind, cum noaptea răzvrătește
Stele-n puhoi și lacrima de lună.

Tu pleci străin și porțile-s închise,
Malinii-mi picură pe rană floare...
Tu pleci privind cum se destramă vise
Și cum se surpă-un cer la trei izvoare.