ceea ce nu cunoști: peretele fraged ca o piele de copil
o pată de lumină înfulecă totul
un singur deget descîntă trupul întreg
apoi bate-n toba răgușită a spațiului
și nimeni nu intră nimeni nu iese
amînarea se sufocă pe sine
instantaneu devine uitare
pe tavan un nor de lapte
viața adie spre ușa de hîrtie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu