E încă iarnă, iubire și totuși în inimi la noi
E vară și toamnă... și ninge cu iriși și dalii.
Au înflorit ghioceii și picură pe la streșini ghețarii,
Vino, dă-mi mâna să naștem iar diamante din ploi și noroi!
Se-ntâmplă minuni când speranța abia mai respiră
Și-aproape treizeci și cinci de surâsuri prind viață.
E timpul să clădim din iubire o altă prefață,
E timpul să plantăm în grădina iubirii lumină.
Simt cum se naște-n noi o primăvară-aparte
Și florile de cais miros a trandafiri,
Iar ochii mei ce-au strâns atâtea amintiri
Scot din adâncuri una și-o pun semn într-o carte.
Să mă atingi ușor când vei simți să-mi ceri
Să-mpart cu tine râsul și liniștea și dorul...
Să-mi spui că te-ai pierdut tot căutându-mi cerul
Și-n edenul de azi nu mai există meri.
Să mă privești cu drag luându-mi chipu-n palme
Și să îmi spui mereu cât de frumoasă-ți sunt...
Să nu mă lași nicicând să nu mai știu să cânt,
Vreau doar iubirea ta și a lui Doamne-Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu