Vasile Ionac: Ninge...

Ninge pe-ntinderi de gheață,

ninge sălbatic și bine.
ninge-a plăcere și greață,
ninge cam fără rușine.

ninge prin arta tăcerii
cu fulgi izgoniți dintr-un cântec,
ninge cu lacrima zării,
ninge a foame în pântec.

ninge spre crâșma umbroasă
cu drum spre cărări înfundate.
ninge pe-ntoarcere-acasă,
ninge cu fum în cetate.

ninge în gânduri sihastre,
ninge cu pietre de moară,
ninge cu alburi albastre,
de parcă tot cerul coboară...

de mai știi câte-o veste cu mine,
un semn poți să-mi dai prin ninsoare;
mie mi-e dor și mi-e bine
și mă ning și sunt fulg în mișcare.