Camelia Monica Cornea: Păpușarul

Păpușarul trăgea de păpușa nătângă
își răzbuna pasiunea
era răsucită cu degete murdare
nu se auzeau note de vioară sau flaut
doar tobele îi pulsau
în cap fără ritm
ghetele scâlciate
plezneau prin rugini și ninsori
erau amorțite picioarele
căutând în zadar
un bâlci melancolic
cu lucruri dispărute
călător anodin
al firelor trecute
și-a îngropat visele
în marioneta ce agoniza
dansând pentru orbi.