duc toate înspre aceeaşi parte a poveştii
în care o inimă răsfăţată a prins rădăcini
pe locul unde se lăfăia golul de substanţă
ea nu seamănă cu mecanismul acela
obişnuit să se descalţe la venirea fluxului
în aşteptarea unei aglomerări de corăbii
doar dansează acolo şi spune versuri
din care ţâşneşte o mireasmă de smoală
împrejur se gudură animale spurcate
ce o invidiază şi umblă să o termine
când nu-i va mai place rolul maiestuos
în locul ei va veni o maimuţă nervoasă
ce-şi va înfige braţele până în creier
============================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu