Gheorghe Apetroae: Cântecul rășinarilor

==================================
La Rășinari, de înfloresc zambilele-n grădini

și în livezile bătrâne de cireși albinele roiesc,
iar râul Șteaza la răstoace urlă disperat,
e multă viață-aici și e credință-n sat...!

În crângul desmorțit e cel mai lung concert
pe ramurile de arini bătute de mister...
Din streșini curg pâraie de sloiuri și lumini
și-aleargă-n cer azurul cu iz de primăveri...!

Cu tihnă-n porți, pe ulițe bătrânii iarăși ies
să-și deapăne trecutul și rosturi în Ardeal...,
bătrânele sub candeli în rugăciuni zoresc...,
în Rășinari, la schit se cântă pentru neam...!

Cu pinii agățați de stânci și legănați de cer
se-ntrec în glas de freamăt molizii din cărări,
în large țarcuri oile mai behăie de miel
și câinii latră-n turme la liniștea din seri...!

Iar zările de mult bătrâne în ele- ntineresc...
la Rășinari, în munți, cu dorul de mioare,
cât negurile groase cu vântul se gonesc,
cresc ierburi moi și dese, în mângâieri stelare...!

===================================