(Album UNIVERSURI PARALELE )
Aștern pe foaie versuri la-ntâmplare,
nici numai știu dacă e marți sau joi ,
în geamuri crengile se scutură de floarea
ce-atâta iarnă nins-a între noi .
Se scurge-n vârful de peniță visul
când viu, când sloi , când cenușiu.
Nici talpa mea nu-și mai găsește mersul
pășește în zig-zag prin gânduri, strivește tot ce scriu...
Și-aruncă în etern prin Universuri paralele ,
volume-ntregi de ziduri și mansarde ,
vitralii violete născătoare de clipe efemere
cu zboruri mute , aripi frânte ,când noaptea cânta serenade .
E noaptea-n care plouă și fulgeră tot cerul
și-n care gerul la mine-n suflet face așternut .
Noaptea în care lupul , țărușul , mi-l cere împrumut
să sfârtece pădurea din ochiul meu de lut .
E noaptea-n care plouă , ninge, bate vântul,
atât de tare norii fulgeră din noi ...
Din călimări cu fluturi ni se risipă visul ,
nici nu mai știu dacă e noaptea dinspre marți spre joi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu