Oana Frențescu : Ne-am iubit

ne-am iubit în albastru;
până s-a făcut mov,
până s-a făcut negru,
până ce ochiul lunii ne-a pierdut
într-o tulburare verde în albastru.

ne-am strecurat printre frunze.
ne-am umplut de galbenul lor și de rugină.
cuvintelor ce te căutau
ca pe o potrivire de gol, de frig, de frică, de liniște,
de noapte,
au muchii strivite.
zvârlindu-le violent au devenit nichelate
cu sunetul ud.
nu mai știu ce fel de rupere doare
într-o explozie de cuvinte cu aripa murdară,
într-un gri corosiv,
ca niște cuie înfipte pe crucea de apă,
fără motiv.
toate direcțiile sunt într-un tot.
dragostea e un abțibild lipit de perete și șters cu var.