Stamate Constantin: Poezii

Urmași

După moarte,
Sufletul lasă-mi-l
Doar să fie chindie.
Şi totuşi,
Vezi?
El nu s-a stins
Atunci când s-a stins…
Căci, ca un urmaş de stele,
Eu îl mai pot găsi.

Mormânt

Vă las să mă-ngropaţi,
În veşted mormânt.
Şi chiar dacă un vis va părea,
Eu cerul îl voi despica uşor
Iar pe voi, cei de aici,
Am să vă mângâi cu drag.

Cu acid din vorbe

Cu acid din vorbe,
Tu pe mine mă faci sclav.
Şi e rândul sufletului meu,
Să se facă acum jar.
Din nou rosti ecoul spre lume,
Că sângerez ca porţelanul în vis.

Aripă ruptă

Duhuri cu o aripă ruptă cad,
Iar cupa înţelepciunii
Cu silă o varsă.
În zdrenţe însă,
Un cerc de foc
Ne îmbrăţişează anemic
Şi ne îneacă.
Iar acum cu toţii tăcem
Doar pân’ la durere.

Corb

Nu ştiu de ce
Dar când ridic pumnul,
Parcă totul stă în loc.
Sufletul de lacrimi mi se umple
Când văd orb
În orice clipă,
Doar în ochi de corb
Durerea lăsată în urmă.

Scoica

Nu-mi pot imagina
Perla născută din nimic,
Altundeva, decât în
Carnea rănită a scoicii.
Şi putinţa unei astfel de naşteri
Are ceva atât de patetic…
Faptul că înnobilează
Carnea sortită pierii.

Zvon

Străveziu ca şi zvonul argintiu,
Încet ea mă sărută.
Zi şi noapte
Ochii ca sticla se făcură,
Iar buzele se crăpau a zi.
Însă zadarnic încerc eu acum
De sub pereţii grei de beton
Să scap şi să pot zice lumii
Că m-a sărutat
Pe mine o moartă.

Deget gol

În degetul gol
Port ploile amare.
Iar marii flămânzi ai lumii
Poartă războaie
Pe unde au fost miresme.
Şi metalul care sună
În câmp auriu
Doar pentru adormirea cântecelor,
Acum a luat final.

Pur Necuprins

Din senin, acum aveam în suflet
Un tablou cu un duel.
Vă spun
Simplu şi pur necuprinsul!
Iar în timpul pauzei
Parcă iubeam urme…
Acum am să vă descriu
Şi totul doar pentru un joc,
Că femeia-mi trecuse prin gânduri.

Enigme

Greu e să-ţi dai seama cum e moartea,
O enigmă nedescifrată de noi,
Iar acolo unde nici nu ne cunoaştem
Deschidem cuvintele neliniştii.
Acum setea de taină
Ne trece prin sânge,
Căci pot fi mai adânc răscolitoare ele,
Enigmele.

Sânge Pur

Cu sângele meu pur
Acum scriu testamentul,
Doar sub încordări nobiliare
Pentru un popor
Cu mâini de muncitori.
Încă nu am uitat
Că ţara mea este şi va fi
Ca o piatră ascuţită
Într-o vale a sângelui
Unde sunetul lirei metalice
Mai trezeşte în noi toţi
Pe acei străbuni războinici
Care acum au pace în oseminte.