și-o lanternă futilă
un tonus versat
și o cruce labilă
nu știu cum să plâng solitar
și-n derivă
mi-s stelele reci
și nevroza tardivă
e inima rânjet
și cugetul pană
speranța mi-e sconcsul ascuns sub sutană
nu știu care mască de suflet mă seacă
atunci când tăcerea din vise mă- ngroapă
probabil în cursa nebună de zei
mă dor infiniți
Dumnezei
un tonus versat
și o cruce labilă
nu știu cum să plâng solitar
și-n derivă
mi-s stelele reci
și nevroza tardivă
e inima rânjet
și cugetul pană
speranța mi-e sconcsul ascuns sub sutană
nu știu care mască de suflet mă seacă
atunci când tăcerea din vise mă- ngroapă
probabil în cursa nebună de zei
mă dor infiniți
Dumnezei
===========================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu