Cadar Katalin: De ce?

- De ce vii în ceasul nopții târzii
și te dezbraci de drumuri îndepărtate
și te faci comodă picior peste picior,
în gândurile mele
și îmi sperii liniștea?

- De ce vii de fiecare dată când cuprind
ușor plapuma în brațe,
iar perna mă întreabă timidă
una -alta,
într-un dialog tacit?

Acum,

când m-am împăcat cu singurătatea,

chiar și pe Dumnezeu

l-am iertat

pentru durerea dintre coaste,

atunci când plouă

și ți-am blestemat tot neamul tău

de drac ...

Cânt de dor și de moarte

îmi ești femeie,

la ușa nebuniei absolute.

De ce?