Marin Rada: Străinul

De la o vreme
mă privește,
din spatele oglinzii,
un chip
care a stat toată noaptea
de vorbă cu mine,
are cearcăne
în jurul ochilor de nisip
și clepsidrele au luat forme
de ghilotine,

Spaima a trecut
prin oglinda subțire,
de la un capăt la altul
e-mbrăcată în sânge,
sufletul oftează
de pe partea cealaltă,
o tristețe iese din mine
și plânge,

Dintr-o dată casa se umple
cu mirosul de tămâie și mir,
cireșul își întinde
un ram înflorit, peste lume,
cineva arde frunzele moarte
în cimitir,
străinul din oglindă se duce
sau vine ?!...