Nicolae Nistor: Generația care ne salvează

(suntem generațiile care trebuie să o luăm de la capăt)
Tot ce am învățat a căzut
A căzut și tihna
Din noi
Omul este hărțuit de niște nebuni
Care dau cu pumnul în masă la lecția de istorie
Și care împart și despart teritorii de când lumea
Timpul meu nu este al nepotului meu
El are nevoie de alt timp să se joace cu cei de vârsta lui
Să poată citi din literatura întregii lumi
Noi am fost pedepsiți să răsturnă harta lumii
Până aici nebunilor...
M-am săturat să văd copii și femei plângând
Care locuiesc pe stradă în țări străine
Lăsați-ne casele în pace...
Casa lor este ca și a noastră-luminoasă
Ar trebui să nu râdem de cei buni,
Să nu lăsăm monștrii din noi și din viață
Să ne domine
Nu vreau să plec pe Lună
Nu vreau să fiu nemuritor
Vreau să văd pe cei mici cum se joacă
Să văd lumea asta așezată într-o vale liniștită
Să aud pe mama cum ne cheamă la masă
pe toți ca și cum ar fi ai ei