Poem Asimptomatic de Dragoste
Pun ordine în gînd,
și-n calendar.
Din galaxia care stă s-apară
eu antidotul ultim îl clocesc
ca-ntr-un cuibar
cometele ticsite de-astă vară.
Din anotimpuri reci voi pune
pe pojar
tot laptele, urcat în Luna Nouă,
să fiarbă nevăzut
ca un marfar
ce-a deraiat pe șinele de rouă.
Mai mult ca niciodată pregătit,
ca un barbar
rugîndu-se-n religia natală,
să potrivesc inelul
de cleștar
lui Venus răsturnată-n Carul-Mare.
Și cu genom de proaspăt
avatar
scobi-voi zăcămintele saline:
să scot din circuit
ereditar
o boală fără cură, fără tine...
Orbite pe care se rotește Dumnezeu
Vîscos precum siropul de arțar
îmi voi pompa tot singele prin pai:
să înflorească-n luna lui ghenar
troian de crini din jinduitul Rai.
Ah, corpul mi-a ajuns un insectar
gonindu-mi sentimentele-n puhoiuri:
furnici dosite-n tălpi mă pun pe jar
și fluturi în stomac se țin în roiuri.
Mă‘nălț cu pîlcul de albini imaginar
în zumzet care-aduce a priceasnă,
cum s-ar lipi de mine voalul tău și mi-ar
pune peste rană-o cataplasmă,
În loc de faguri ꟷ un creier cu nectar
umplînd știubeie risipite prin grădină;
voi fi părînd, curînd, un Prisăcar
‘nțepat cu toți fotonii de Lumină.
Victoria Hearts
Cititoarele dintotdeauna au apreciat
că realul şi irealul se amestecă
în poemele mele precum laptele şi făina
în conţinutul unei budinci
de Yorkshire. Ca şi cum atracţia
fizică, palpabilă, ar fi contenit vreodată
să fie compromisul dintre constiinţă
şi ceea ce se mai scurge din ea
după ce Socrate e surghiunit
de urgenţă în batiscaf şi trimis
pe Lună să numere craterele. Nu
avem suficientă putere să despărţim
apele de uscat, dar ignoranţi folosim
acelaşi detergent pentru a scoate petele
de sînge şi de cafea vărsate pe rochia
de mireasă ca neaua. Şi tot aşa
pînă cînd nu moartea ci o centrifugă
iubitoare pe veci ne va uni
Înspăimîntare
Văd aievea:
linia împăcării noastre șerpuiește
din geanta ta ticsită cu rujuri sigilate prin
trusa mea de igienă masculină din conținutul căreia
teroriștii ar putea asambla dintr-un foc
un detonator artizanal, despicînd Munții Ural
ca un dovleac ce nu vrea să fie sacrificat
de Halloween. Acum totul depinde de unul
Dumnezeu, cel mai bun conductor
neautorizat să leviteze prin circuitele integrate
ale naturii. Lumina pare trebuincioasă atunci
cînd trece simultan prin firele cu fază și null. Viața
pe Pămînt e o aventură riscantă dacă nu plătești
la timp facturile emise de Compania Națională „Electrica
S.A.”. De aceea întodeauna țin ascuns
în creier un catapult de rezervă, ca illuminații*
* „Ordinul Illuminati” ꟷ societate secretă a liber-cugetătorilor ce urmăresc abolirea religiilor
mondiale precum și a caselor monarhice
** Conectarea unui circuit electric la pămînt (punct al cărui potențial electrostatic este egal
cu zero volți)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu