poemul acesta nu-l voi putea termina
decât cu ochii închişi păşind
desculţ printre spini să simt durerea
fiecărei litere înfipte în creier
în conştient
poemul acesta este despre cer
despre cerul acela pe care nu-l vezi
decât o singură dată într-o altă viaţă
când îmbrăcat în negru cauţi lumina
- eu dictez şi tu scrie ce auzi
mi-a zis îngerul cu o carte roşie
la subraţ lângă aripa stângă
ce-i spânzura ruptă
- pe scaunul acela înconjurat de foc
stau zeii şi îşi strâmbă gurile
unii la alţii căutându-şi adevăratul chip
pe care după veacuri de schimonoseli
nici ei nu-l mai ştiu
a continuat el
- vindem bule
bule papale
bule mântuitoare
dătătoare de viaţă
speranţă
(negustorul de iluzii
pe străzile babilonului)
cumpăraţi bule
cât mai multe bule şi
veţi trăi
cumpăraţi un loc în paradis
(păcătosul trebuie să trăiască şi să plătească)
rugul e aprins iadul e aici
paradisul niciunde (dumnezeu să ierte sfinţii
păcătoşii sunt iertaţi) fecioara cu pruncul în braţe
se loveşte de semnul creştinătăţii şi cade
(deşertăciune a deşertăciunilor totul e deşertăciune)
de ce mă priveşti aşa scrie ce-ţi spun
satură-te
dumnezeu e creştin (doar) nimic mai mult
cercetaţi credeţi şi nu uitaţi
poemul va lua sfârşit
când vom trăi
mirosul de viermi şi hoit
ne înconjoară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu