Vasile Ionac: Aglomerare

Lumea-i plină de pândari
Și de doamne cu vipușcă
Și de garduri fără pari
Și de paznici ce se-mpușcă.
Viața-i continent de hoți,
De femine călătoare;
Poartă babele chiloți,
Deși nu-s tăgăditoare.
Clipa-i plină de arginți
Și de dăruiri banale;
Toți tâmpiții poartă frunți
(Li s-au dat în inventare).
Greu cuvântul de minciuni
Și de adevăruri goale;
Unde-i vatra cu tăciuni?
De ce fierb tăceri în oale?
Viitoru-a-nnebunit
Într-un crâng plin de războaie;
Oare minus infinit,
Sub amenințări, se-ndoaie?...