florile legănate de vânt zâmbesc în culorile
primăverii
dintr-odată natura îl caută pe Dumnezeu
colțul ierbii se iubeşte cu luna
vântul şuieră neîncetat printre gânduri
dragostea ne înalță spiritul spre depărtările stelare
visurile sunt curate ca lacrima din poemele scriitorilor seara
când îngerii se coboară în metafore
dansând prin izvoarele tămăduirii
prin cuvânt
tremurând alături de femeile împădurite de taine
inima îți bate mai tare decât moartea tinereţilor
copiii se plimbă prin lumi imaginare
cum stăm și ne mirăm de iubirea ce pare să stea ascunsă
între paginile unui anotimp al trezirii
când noi amândoi o chemăm spre contopire
fără nicio teamă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu