ea stă nemișcată în frumusețea ei
e un martie pe înțelesul tuturor
scriu ultimul vers până când lumina
pândește după corpul mult iubit
secunda găsește încă o literă
o așez pe buzele roșu carmin
adun tăcerile târzii și le pun la picioare
le calcă doar străbătând cartea
spectacolul începe să se cabreze
poezia e acum o iscoadă pe trei
cărări umblă beată de fericire
privirea-i o legendă irosită și înscrisă
la erată luciul ierbii într-o zi la ea revin
poeziile plâng după o noapte de taifas
roiul de cuvinte se ascund în sufletul ei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu