Dumitru Ichim: Denia miresmei de salcâm

Nu cumva ca slovei să-i sfărâm
crudul tâlc, întredeschis abia,
tac și spun cum se făcuse seară
când Iisus
s-a retras sub umbra de salcâm
să se roage.
Și s-a auzit de sus
glasul alb – salcâmu-și înflorise
icoana:
”Pentru mâine, de Florii,
lasă-mi mie
ca să-ți port coroana
spinului
și rămâi doar Rege.”
Iar a doua zi,
pare-mi-se,
când toți îi cântau osana,
Iisus s-a oprit din mersul
asinului
în fața salcâmului înflorit.
Apoi, către pescarii Lui
grăitu-le-a
ne-nțeles cumpănit cu răscruce
ca taina unduită spre larg:
”Iată,
acesta mi-ar fi lemnul
cel bun pentru cruce,
dar cruce de catarg!”
Dar n-au înțeles ucenicii
nimic
din vorovirea către alt tărâm.
Și nimeni ascunsul nu-l știe
că-n Vinerea Mare
coroana,
cu-mprumutul de spini,
mirosea, până astăzi,
ca floarea – plâns alb –
de salcâm.