Astăzi, de ZIUA NAŞTERII, zi mai deosebită a stării de a fi,
veche extază a mirării, spusă astfel:
Câte trupuri s-au zvîrcolit în
iubire
câtă dragoste s-a risipit asemenea pulberii
câte dimineţi au sărutat victorii
şi Moartea
ca un plâns străbătând imperiile
de câte ori învinsă a fost
până să mă aleagă o naştere?
Şi o scrisoare lirică:
SCRISOARE
De altfel, când am învăţat să zbor
Mi s-a terminat cerul.
Dragul meu,
În aprilie
murise Hristos şi se urcase la ceruri
sângeram postmodern şi-nghiţeam
alimente cu E-uri.
Mi se făcea tot mai mult de urât
în trupul strâmt şi nehotărât.
Cine să ştie cum era în mine
când aşterneam pe foi cuvinte sublime.
Pe-o scară de aţă mă legănam lasciv
şi-n uimire ca tremurarea unui beţiv.
Mi se făcea tot mai mult de urât
Petreceam cu pahare şi îngeri.
Atât.
*** (Daniel Corbu, poet și eseist, născut pe 07 aprilie 1956)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu