Flavia Latcu: Poeme

 OAZA LINIȘTII ETERNE

Eleșteul de Lumină

Își oglindește haina într-o noua poveste 

Lebăda Albastra îmi străpunge visarea 

Printr-o privire simpla , ațintită spre inima mea

Însă ochii…. Ochii aceia cuprindeau lumi, galaxii, întregul Nat din toate existențele 

Și poleiau mii de Cai Lactee

Intr-un vis fără de sfârșit

Pământul deveni o Sfera Aurie

Iar ființele își împodobeau găteala fără seamăn

Pădurile își cântau pastorii

Munții își ascultau sufletul strămoșilor

Izvoarele se contopeau in freamătul amurgului

Ca un zbucium căruia i s-a oprit răsuflarea 

Iar Liniștea ca o Primadona

Își contempla viața 

In propria-i elegantă….

Am poposit in acest tărâm al ei

Pe când oaza seculara își crea propria Stea 

O revărsare de Raze incandescente

Prin care ființa își desena firava 

Propria elevare.

Privighetorile își mângâiau trilul 

Intr-o balada fără asemuire

Pe când noaptea in taina ei de început 

Ii conferea Liniștii 

Toată măreția deopotrivă.

Totul părea atât de simplu și umil

Încât florile își dăruiau parfumul

Prin darul lor atât de înmiresmat.

Simbioza Amforei celeste

Crea țesătura de Lumina

Și o armoniza in chiparoși falnici

Iar EA … viața 

Prindea o noua forma

Renăștea și murea odată cu ultimul ecou al clopotului din dealul Mare.

Oameni și ființe 

Tineri și bătrâni 

Se prindeau in acest dans al vieții

Și unindu/și cu duioșie mâinile

Și-au rostit legământ sfânt de frăție

Prin care Universul 

Le îngâna osanale pana in nemurire.

Liniștea inimii mele cuprinde toate aceste amintiri

Le recrează și in multiplicarea lor

Le așaza pe pânza vieții

In care tabloul suprem prinde contur

Și ființează odată cu el 

Virtuțile selenare ale Conștiinței Christului din fiecare inima.

Am bătut la USA ta străine

De mai auzit primește-ma in casa 

De nu mai auzit lasă -ți o fereastra deschisă spre inima ta   

Și atunci când somnul îți va readuce liniștea aproape 

Vom fii din nou doar UNUL ȘI ACELAȘI IN ETRNITATE.

VINDECĂTORUL INTUITIV Am deschis ochii in noaptea târzie Si visul devenise aidoma Realității grăitoare Din pieptul meu liniștit Se desprinse o sfera aurie fără egal Dansa in fata mea un dans din vechime Iar muzicalitatea Sefirotilor Ancestrali Acordau harpele măiastre Și violinele fermecătoare Ca pe niște opere alese In universul plin de culoare și duioșie Maestrul Misterios își făcu apariția Și adu-se cu EL Taina de Început și Sfârșit prin care Sfera Aurie Parca prindea viața Și începu-se sa radieze intr-o Luminiscența incontestabila Toată Străucirea Cerului și pământului Cantr-o poveste din vechime A cărui înțeles ….preceda o liniște nepământeana Sfera incepu sa prindă viața Și-n spiralarea ei învăluia fiecare ființa umană Cuprinzând inimi , lumi, apusuri, răsărituri Și tot ce era creat sub soare Vindecând , îmblânzind, eliberând și mângâind tot ce nu mai aparținea sufletului și lăsând trecutul sa se dizolve Ca un fulg de nea in zările albastre O urmăream fascinata Și in legănarea ei printre ființe M-am trezit ca eram una cu ea Adulmecând aceasta minune Intr-un mod atât de cunoscut și binefacaăor Pământul devenise incandescent Iar Cerul prin gratia desăvarsirii Își uni-se mantia lui de Lumina Ca o mama iubitoare Care își acoperă copilul înainte de culcare Și ii săruta fruntea Contopindu-se intr-o Iubire fără egal Vocea pe care o auzeam Ma copleșea și-mi aduse visarea In stadiul cel mai înalt al contemplării Prin care miracolul se îmbina cu umanul Și umplu in toată gratia lui Inima mea de o Putere magnifica Șchiopi ridicați din neputința durerii Orbi care și -au revăzut Lumina răsăritului Surzi care au auzit din nou cu bucuria începutului Susurul izvorului dătător de viața Si Suferințele cum încetau sa mai fie prezente Eliberând din sclavie inimile supuse și pironite de vieți Totul era aievea Morții își regăseau viețile Iar oamenii își înălțau rugile Asemenea unor cascade plangaăoare In noaptea cu luceferi atemporali Prin care Mierla își cânta străbunii Vindecătorul Intuitiv A renăscut intr-o noua viața Aducător de înnobilare și Lumina Prin care Darul se Dăruiește pe EL Inmănuchindu-l in Razele Cerești Ca o biruința absoluta Asculta om bun Cântecul Ciocârliei in depărtare Inima ta se deschide spre o noua zi Un nou Răsărit prin care Puterea Creatoare Se regăsește in aceasta Clipa Prezenta Inmanunchind in ea Sfera Aurie de Lumina Care își urmează fiecare ființa din Creație Intr-o noua stea Cu inima buna in bucurie RUGA PENTRU PĂRINȚI ( Unii sunt încă pe pământ Alții sunt printre îngeri Cu toții se numesc părinți de părinți…)

Clopotul din turn anunța ora- ntârziată
Pe când dorul din inima mea
Se preschimba-ntr- un foc de mătase aurie
Și gândul la ei
Trecea printre lumi de Lumina
Ca o Săgeata fără oprire
Ca o Săgeata de stea
Fa-le Doamne Cale luminata
Și umple-le viața de mângâiere și belșug
Celor ce m-au adus pe-aceasta lume-odată
Prin ostenirea lor prin brazda de sub
plug
Ei sunt in toate oglindirea TA
Și-a ta înduioșată măreție
Care prin bunătate si dragoste deplina
Mi-au dăruit cea mai Înalta bogăție
Acea mireasma de a te urma
In tot ceea ce sunt si este viu sa recunosc
A TA LUCRARE prin care te exprimi
Prin tot ceea ce vine-ncalea mea
Fa-le TU Doamne inima ușoară
Si umple-o de pace si putere
Si fiecare zi a lor povara
Transformăle-o in cea mai pura mângâiere
Adaugă-le-n desaga virtuți înălțătoare
Curaj, răbdare si câte-un mic dar
Sa le fie clipa ca razele de soare
Trăindu-si viata toata pe-al TĂU sfânt altar
Mai da-le Doamne înțelegere deplina
Si forța infinita in trupul lor trecut
De anii-care pe brațe ne-au purtat
Fără a-si asculta dureri ce i-au durut
Ma uit la ei si te zăresc pe TINE
O Doamne Bun si ce asemănare
Precum copiii tai pe care i-ai creat
Le-ai dat tot cea-i avut mai bun
Cu dragoste de viața și-n binecuvântare
Si încă te mai rog
Asculta-le rugile-ostenite
In fiecare seara si- n ceas târziu din noapte
In care cu ardoare îți cer ei îndurare
Pentru copii, familie si fiecare ființa de sub soare
Chiar daca trupul își cere dreptul la odihna
Voința lor e biruința arzătoare
Mai fa-le și gândul plap=nd
Și visele aura-nbelșugată
Umple-le tolba de nesătul TĂU sfânt
Așa cum in putere fosta-u ei odată
Pune-le o picătura din praf de stele
Si-oprește timpul pentru o clipita
Si fa-i mai tineri ca si niciodată
Sa-si mângâie tăcerea lor îndurerată
O Doamne Bun primește ruga mea
E ruga tuturor copiilor din lume
Mirean, oștean, ateu, din orice neam
De orice vârsta si orice națiune
Azi ne-am unit si împreuna te rugam
Oprește timpul si nu lasă aceasta lume a apune
Ci întărește inima părinților in ea
Si pune la loc de cinste aceasta rugăciune
In Inima TA de Lumina
In Inima Sacra de STEA!
Cu inima plină de bucurie
Pentru toată ființa de sus si jos
Pentru fiecare copil, părinte si suflet !!!