Carmen Oltean: Poezii

 Viaţă şi moarte

Când alegi să trăieşti
Când ai alege să mori
Mai frumos eşti să rămâi nemuritor
Vreau să trăiesc ca pasărea menită să zboare
Ea nu-şi amână înălţarea
Am ales să trăiesc prin copii
Vreau să trăiesc printre copaci şi flori
Să cutreier lanuri de grâu şi păduri
Să trăiesc prin iubire, îngenunchere
Dăruire, bunătate, adevăr
Să trăiesc luminând ca un soare
Misterioasă ca luna şi noaptea
Să îmbrăţişez ca nufărul şi lebăda lacul lor
Să mor ca bobul de grâu într-o pâine
Să satur o întreagă lume
Să mor strivită ca strugurii ce transformă-n vin,
Ce împărtăşeşte lumea-n pace, iubire şi credinţa
Vrea să rămân nemuritoare în inimi vii
Prin poezii, prin alinare şi iertare
Să mor cu fiecare noapte
…pentru a renaşte a doua zi.

 

Perdeaua timpului

 

Ne desparte o perdea de timp
Unii de alţii
Eu mănânc cireşe vara asta, altcineva se întâlneşte cu Dumnezeu
Unii dansează
Alţii îngenunchează în ultima suflare
Cortina pleoapelor se lasă
Inima şi-a cântat toate bătăile
Sângele a clocotit cât a cuprins vasele lui
Pe oceanul intemperiilor
Lăsăm amintiri, dar mai ales dăruirea inimii
Nişte poze, clişee în care am vrut să zâmbim
Trecere fără vâsle dincolo
Testamentul iubirii rămâne
E clipa judecăţii
Acum îl vei putea arăta lui Dumnezeu
Că ai făcut tot ce inima ta ţi-a dictat
Rămas bun, ai iubit, cireşele nu vor avea gust amar.

 

Iubesc

Iubesc cum dăruieşte soarele
Apare în fiecare zi, şi lăsa ceva cuiva, mângâie, înfloreşte,
Nu apare pentru el,
Se dăruieşte cerului şi cerul lui
Pădurii, pădurea tinde spre el
Iubesc cum îşi iubeşte pădurea copacii
Iubesc cum iubeşte apa şi nu îşi cunoaşte însetaţii
Nici trandafirii care îi va înflori
Cu soarele şi pământul laolaltă
Iubesc cum iubeşte noaptea
În taină, în îmbrăţişarea universului
Cu luna şi stelele balul nopţii
Adăpost îndrăgostiţilor, viselor
Întâlnirea în mister, în îmbrăţişările dragostei fluide
Ce naşte poezii
Iubesc cum îşi iubeşte pământul creaţia
Lanurile, pletele lui blonde pline cu spice
Ce vor ajunge hrana gurilor flămânde râzând cu maci
Iubesc cum iubeşte luna perlele
Din adâncurile mărilor ascunse în scoici
Ele iau forma şi strălucirea lunii fără să se fi cunoscut
Iubesc cum îşi iubesc delfinii marea,
Iubesc cum îşi iubeşte femeia parfumul
Când e îndrăgostită şi aceste amintiri îi vor pecetlui inima în veci
Iubesc cum iubesc genunchii închinarea în altar, întâlnirea în duh când dragostea ştie să ierte
Iubesc cu sentimentul de contopire al trenului cu sinele lui ducându-şi călătorii la întâlnirea destinului
Iubesc cu durerea sufletului ce se desparte de trup în spasmele despărţirii de cei dragi
Iubesc cum îşi iubeşte deşertul prima picătură şi ultima de ploaie
Iubesc cum muzica îşi exacerbează dansatorii
Iubesc cum îşi iubeşte fluturele florile
Lebăda adormirea pe lac între nuferi cu luna îmbrăţişată