în cimitirul cuvintelor tale
de veghe stau îngeri răniţi
o Madonnă cu tălpile goale
desenează pe ziduri smintiţi
mă târăsc pe aleeile mute
din inimă mi-am făcut lumânare
printre cruci o mie de ciute
vor să fie din nou căprioare
un cuvânt să fi lăsat cu mine
să mă legăn cu el peste vise
amintiri culori despre tine
dar le-ai vrut pe toate ucise
în cimitirul cuvintelor tale
inima îmi arde mocnit
un gropar pământ mai prăvale
peste ultimul tău cuvânt răstignit
singurătatea demult nu mai doare
mă descompune doar infinit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu