Lumina-i doar o pată de culoareÎ
n ochii celui orb, lăsat să moară,
Că a-ndrăznit lui Dumnezeu să-i ceară,
Să vadă cum va răsări o floare.
Că a-ndrăznit lui Dumnezeu să-i ceară,
Să vadă cum va răsări o floare.
El plânge-ades' dar lacrima-i ușoară
Nu îl rănește-n palmă că îl doare...
Iar Dumnezeu l-a făurit sub soare,
Sa treacă prin iluzia amară.
El este om si totuși crede-n soartă,
Cu un baston își caută apusul,
De multe ori s-a-ndepărtat de poartă
În întuneric căuta opusul,
Visa la viața si tragea de hartă
Că vieții îi era defapt supusul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu