Vișan Dragoș: Trotineta bunei speranțe

Nu știm unde ne vor purta pașii
am uitat să chemăm omătul prin munți
liniștea înseamnă compromiterea
cât de cât
prin joacă
atitudine
faptă
a stării de siguranță

Tinerețea asediază

arterele
cu dale noi cubice
din centrul cetății medievale
încalcă regulile prea stricte
de îngrădiri prostești sociale

Nimeni nu mai cutează
să lase
lumea să crească
disperată acasă

cu ochii din geamuri
în soarele
ieșit dintre nori

Poate exista și lume împăcată

lume pe roți ori pe-o placă
haideți să ne vedem
de rosturi îndată

De mâine
să uităm de provocările
ce vin
și mai pleacă