Dragoș Vișan: Adâncituri râuri de ploi

Adâncituri în cer noaptea
ploi torențiale suluri din nou
ora nouă ora unsprezece ora
zero ora trei ora
ta ta ta ta ta tam
a câta oară mai vrei
trenul ploii neîncetate
duce la insomnii
dansul Adâncească în noi
ține minte cuptorul
bucătăriei pe-afară
sănătoasa întețire a ritmului
roțile puhoiului aleargă
repezit în albiile aeriene
șinele aduc
din norii pierduți
pe bolta neînstelată
neînțelesul genunii
crescută pâine în țest
mâinile bunicii pe ea fierbinte
când o întoarce și-o lasă
răsturnată
să nu topească fundul său
mușamaua amintirilor
afară pe-o masă de lemn
sub bolta cu viță-de-vie
ne așteaptă să rupem
coajă crocantă neagră
între dinți și măsele
în continuă creștere pe ploi
ronț cronț ronț cronț ronț
în sfârșit se-aud prima dată
pescăruși rugători
burlane cântă cu alt ecou