Florin Tănăsescu::Cinci bani, zece bani...și-o căruță cu nașpani!

„Eu la mândra când mă duc, am cărare pe sub nuc. Iar de impozitul pe-al treilea cântat al cocoşului am uitat! Şi de multe altele m-am lepădat”, m-am spovedit la dom’ părinte.
Era om de-al nostru, din popor, popa ăsta. Nu părinte, cum greşit am scris. Uns, dar cu alifii! Mi-a zis că astfel de infracţiuni – păcate pot fi remediate. Chiar m-a iertat, anticipat. În plus, mi-a şters din catastif impozitul pe primul şi-al doilea cucurigu. De-al treilea n-am scăpat.
„Cinci bani, zece bani… Şi-o căruţă de şnapani!”, fredona dascălul în timpul ăsta.
Popa – trimisul Guvernului în teritoriu – m-a sfătuit să-mi fac cărare…
„La biserică”?, am fluierat în netrebnicia mea de votant.
Mi-a dat cu cădelniţa, adică sigla partidului, în cap: „La Pompă, mă!”.
„O căruţă de şnapani. Cinci bani, zece bani… 50 de bani pomană, de-om mai duce-o pân’ la toamnă!”, mormăia dascălul.
Tremurând, l-am întrebat pe alesul spaţiului mioritic: „O să ard în cazanul cu smoală?”
„Cinci bani, zece bani… În Iad eşti de treij’ de ani”, a coborât o octavă ţârcovnicul.
„Oooofff, viaţa mea! Oooof, ai di capu’ meu!”, am strigat.
Băiat de comitet, paracliserul mi-a dat un sfat: „Nu dispera!”.
După ce-a tras o mâţă leşinată care stătea de-a curmezişul taman la popa – pardon, la Cotroceni -, mi-a cântat patriotic: „Hai la Pompă, cu grăbire, s-o secăm dintr-o sorbire!”.
Şi-am băgat, ca la dozatorul de cafea, tot avansul.
„Fonduri insuficiente!”, am fost atenţionat. Iar doamna Pompă a început să cânte:
„Cinci bani, zece bani… Cinşpe, douăzeci de bani!” .
Vocea a doua, dascălul: „Cinci bani, zece bani, tot aşa de treij’ de ani!”.
„Bucuroşi le-om duce toate. Importantă-i sănătatea!”, a fost vocea a treia.
A poporului…

((Sursa:ziarul Prahova)