în fiecare marți la ora 11
un înger galben
se întinde pe patul tău mamă
își demontează aripile
și privește fix tavanul
exact în același loc
unde ochii tăi
au rămas pironiți
căutând Cerul
nu zice niciodată nimic
stă așa nemișcat
până când aude noaptea
scrâșnind stelele din Lumină
mie mi se pare trist
sau poate tristețea mea
e prea vie
însă uneori îmi pun aripile lui
și te caut în vis cu speranță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu