Nicolae Nistor: Orașul în grevă

Orașul în noaptea neterminată,
răscolită de transpirații,
numai igrasie ascunsă, mult frig, multă singurătate în pereți,
străzile pline de voci ascunse,
girofaruri ștrangulate, mizerie,
în tomberoane uitate.
Cultura după numărul de pungi
nesortate cu alimente,
îngurgitate de spaimă.
Stăm ascunși printre cărți și iluzii,
în iubirea noastră ascunsă,
în cenușiul unei speranțe,
în lămpile stinse la capăt de drum.
Tu vei pleca odată cu sunetele
din Fabrica care înghite oameni!
Eu voi rămâne să fac grevă
în fața clădiri conducătorilor plați.
Poate dacă scap,
relua noaptea asta tristă,
vom fura trandafiri,
pe care îi vom presăra
pe caldarâmul plin de sânge,
Vom plânge ca proștii
și ne vom înmulții din spaime!
Sau poate rezugrăvim clădirile
cu speranțe-spălând păcatul,
unei lumi ce va apune.
vom planta flori în betoane,
Vom râde ca proștii,
când vom viziona alb negru,
cântece patriotice!
Și vom trăi-nu se știe ce?!..dar vom trăi!