Acum când ochiul lumii e pe jumătate gol
Și de un sac de ani aștept să se-ntocmească zorii
Aud cum firul tainelor prelungi îmi dă ocol
Prin zări cețoase unde ard destine provizorii
Ce frig e în odaie și a murit și geamul
Pe jos, cea din urmă rugă îmi zace răsturnată
Am trimis la cer mesaj să mi se știe blamul
Că mama Terra azi înfrântă e și condamnată
Ți-aș mai spune Doamne despre faptele păgâne
Cu impostori smintiți și cu apucături rebele
Te-au lăsat în ceruri singur, fără dimensiune
Și-n desfrânare, fapta ți-au bătut în ghilimele
Milos și fericitor, pioși noi te-am refăcut
Și-n fulger îndepărtat mai semnezi câte-o iertare
Iar speriați, din gânduri infantile te-am făcut
Să ne aperi de dinozauri și de alte fiare
De sus de-acolo rezemat de albastra zare
Cu lacrima trasezi prin viața exuberantă semn
Cu îngăduință ne măsori și cu răbdare
Și rezonanța sfântă ești în alba toacă de lemn
(Din vol. Potecile Negre edit. Astra -2021)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu