Când avem în suflet noaptea
Cerul
Caută oceanul
Și împreună clatină
Tot ceea ce știm
Soarele ar vrea să cadă
În gândul nostru
Dar uite
Uite că nu poate
Din cer cad stele
Cum fulgii de păpădie
În fiecare ungher
Se stinge ca lumânarea iubirea
În timp ce păianjenii
Îngroapă fiecare cuvânt
Fiecare suflet
Oare cum am pricepe
Că bunătatea noastră este doar
O pată de rugină
Că nu plânsul ne împlinește
Că nu tânguirea
Iată că vrem să
Ne închinăm cuvântului
Lăsat de Dumnezeu
Printre oameni
Că iubire și ura
Că nașterea și moartea
Și fiecăruia i se dă
Tot ce se poate
Daa... așa cred
Da
TATĂ
Sunt fiul tău
Și mă rog ție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu