sub pleoapa târzie
a unor alte lumi,
tu licăr de stea,
eu șoaptă albastră,
însă dintotdeauna
din Raiul înfloririi noastre
acum eu cer necuprins,
tu zbor adânc,
împlinindu-ne.
=====================
Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu