Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Gia Munteanu: De dragoste ne înfloresc tăcerile


Iubite, nu vreau să mai cobor în lume,
Prea multă ceață învăluie pământul!
Hai să rămânem doar noi doi și vântul
Învăluiți în șoaptele fără nume!

Doar eu cu tine să ne alintăm în vis,
Să ne sorbim extazul de pe buze moi,
Să strălucească pasiunea ce înmoi
Pe unduirile fierbinți de dor permis.

Să te sărut pe necuvintele târzii
Ce poposesc pe sânii mei îmbietori,
Să-mi luminezi dorințe cu ochi cerșetori,
Te rog, iubite al meu să nu întârzii!

Adulmecă-mi surâsul ce leagănă clipa
Pe-un colț de cer unde luna ne pândește
Ascunsă după un nor ce se-odihnește,
Unde un înger își întinde aripa.

Pe pat de curcubeu strânge-mă în brațe
Și mă răsfață cu atingeri purpurii
Pe pielea-mi pictată cu doruri timpurii
De coapsa mea, iar, gându-ți să se agațe.

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10