respiram, dintr-un vultur,
muzica aripilor,
ca pe un imn al vieții.
Am deschis ochii
în fereastra umbrei
și nu știu dacă
aripile ni s-au atins,
știu doar că sângele
ne-a curs
în aceeași mare de stele...
====================
Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu