Violetta Petre: Relicve de vară

Nu mă-ntreba pe unde-alerg acum, am luat toate pădurile la pas.
Chiar dacă vor avea frunziș postum, eu mai culeg un verde ce-a rămas...
Au început să cadă frunze-n drum, eu mă feresc să calc pe ruginiu,
Mai au în ele-o urmă de parfum pe margini zdrențuite de târziu...
Nu mai sunt somnișori printre scaieți, s-au scuturat în nopțile de dor;
Le-aș fi furat carminu-n dimineți, să mă pictez în roșu când un nor
Mă va-mbrăca cu toamnă-n straiul gri și-albastrul va fi greu de adunat
Din ochiuri dintr-o mare de furii când liniștea spre nord s-a scuturat...
Tăceri adânci nainte de furtuni se țin de umbra mea, tocmiți gonaci
La vânătoare verii, de nebuni și tu privești înmărmurit și taci...
Ți-e arcul rupt de-atâtea încercări, săgețile le-ai irosit pe cerbi,
Pe căpriori cu sângele în nări... de după brazi pândesc mistreți imberbi...
Nu mă-ntreba cum voi scăpa din chingi, în care mai respir doar un tictac!
Poate cu gândul tău o să m-atingi, când fiarele vor trece la atac...
Și voi salva buchetul de culori și ultimele seve-ale iubirii
Cât încă vor mai fi în mine flori și-n tine vor mai plânge trandafirii...