E linişte în ziduri , în pietre, tac ninsori
Şi aerul ne doare de-atâtea nopţi deşarte
Iar ochii tăi de frunze sunt răscoliţi de nori
Când pagina uitării e ruptă dintr-o carte
Şi timpul trece parcă vagabondând pe drum
Cu dinţi flămânzi ne-aşteaptă o toamnă nelumească
Ecouri de adio , eşarfe lungi de fum
Se frâng într-o beţie cu gust de vin şi iască
Tu pleci frumos când struguri se-nvineţesc pe culmi
Iar burgul de aramă se pierde-n amintire
Şi cauţi prin trecuturi , cel mai frumos nebun
Când cearcăne de ceaţă te mistuie-n tăcere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu