Alla Tonu: Miroase-a toamnă

Miroase-a toamnă și a vis, iubite,
Bat clopote, cântând a veșnicii,
Azi frunze cad în ritm de dans, șoptite,
Se-adună-ncet în dulci melancolii.

Răsare printre stele-un corn de lună,
Sub cupola de liniște te-apleci
Și parcă vremea asta e mai bună
Când aur se așterne pe poteci.

În trup de ploaie curgem, în neștire,
Visăm acelaș vis pentru-amândoi,
Când toamna își destramă a sa fire,
Arama, în tăcerile din noi.

Ne leagănă a frunzelor suflare,
Tandrețea o presoară peste noi,
Ascunși în roiuri de lumini stelare,
Să rătăcim prin toamnă, numai noi.

Să am ochi limpezi precum două ape,
Să-i strângi sub geana ta și-apoi, să fim
Un râu ce-așteaptă ploaia, să-l adape
Și un sărut fugar să ne răpim.

Miroase-a toamnă, dragule, și-a vise,
Iluzii ne surâd din cer rebel,
Dansează dulci, în noi, doar paradise,
Culori pastel ne punem ca inel.

De cântec, note, astăzi, timpul are,
Să-mi fii aproape, să dansăm un vals,
În toamna-mbrățișărilor fugare
Să ne rotim sublim, în ultim dans.

Să stăm pe-altarul ei în pragul serii,
La liturgia toamnei sa ne-oprim
Și-n muzica nostalgică-a tăcerii,
Căderea frunzei sfinte să privim.

Plâng frunzele, iubite, ca o doamnă,
Au sufletele pline de candori,
Din plâns se nasc poemele de toamnă,
Să poți prin veșnicii să te strecori.