Dumitru Ichim: Mai este mult până se face seară?

”La ce gândești?”

mă-ntreabă-o ghionoaie
a nu știu câta oară
bătând în lemnu-mi vechi
cu ciocul.
Moi încă-odată în albastru
tocul
și-aud a inimii bătaie,
și ea acum – ciocănitoare –
zburând aceeași căutare
în joacă.
E prima dată
când le aud pe fiecare
cum toacă,
pe rând, pe rând,
fără de sfadă,
pe același lemn.
S-a ascuțit o stea
și verdele înțeapă
tăriile de gând;
răspunsul
vârful undei înfioară:
Mai este mult până se face seară,
că brazii prohodirea-mi vor să-nceapă
spre Lumină
la primul dangăt de la luna plină?