Geo Vasile: Guri de aur

În timp ce jubilează pe piedestalul
neîndoilenicei sale virginități
Leda ne privește prin clisura măștii
absentă...ești gata să o acuzi
de nerușinare, când se-apleacă
rochița scurtă i-ajunge aproape de
telie, ,o face dinadins, te-ntrebi,
ea însă ignoră fantasmele tale de literat,
ea este pandémia, se salvează de la sine:
apuca peștii mai mici sau mai mari.
aruncați de pescari pe malul bălții,
și-i privea în ochi...
agonia lor o amuza la nebunie,
ultimele lor guri de aer și zvârcoliri,
în timp ce tu o mâncai din ochi pe
cu tot cu buzele ei roșii-azurii,
porii tăi holbați gata s-o înghită
secretau lacrimi colțuroase,
din ghettou și eden....