Ștefan Doroftei Doimăneanu: Tinerețe de toamnă

Aud în simțuri răpăieli sinistre
În pași domoli m-a țintuit frustețea,
Pe bulevardul ridurilor triste
Se plimbă fără vlagă tinerețea.
-
Ea spune lumii cât de dor îi este
De clipele când alerga zeloasă
Cu sprint de zmeu prin file de poveste
Și dispărea cu lunile de-acasă.
-
Avea o lume-ntreagă la picioare
Purta cămăși cu flori de vis brodate,
Făcea popas la mândre sau fecioare
Și nu-i păsa când mai cădea-n păcate.
-
Acum îi plouă-n scârțâieli de oase
Și simte-arsuri de la ursuza-i viață,
Pe frunte-o nouă cută i se coase
Și cârja-i cere încă multă ață.
-
Când cere-alean și mângâieri de clape
În gându-i șters fantome se adună
Cu tot cu norii adăpați cu ape
Ce-i curg din ochi cu stropi de cer și lună.