Traian Abruda: poezii

 pe plajă

aborigenii cu scuturi prelungi
se fac
frați de cruce la apă cu tinerii surferi
se trag
din aceleași valuri se sparg se împing
unii pe
alții în aceleași nisipuri interioare

Dumnezeu

mai întâi să-l citească
apoi să bine gândească
dacă să-l odihnească
pe prietenul Chichere - sunt
18
ani pe
13
septembrie de când nu se cunoaște ce decizie s-a luat
în cenaclul-locomotivă-cu-aur din cer... o
dată și pentru
totdeauna sau nu
(și nu contează aici vociferările Petrului)
omul
ar trebui încurajat să scrie în con
tinuare poeziile sale -
tinere încă
sub pălăria purtată
ca o
aură câștigată
de partea poetului

iubirea bate

cu inima-cheie franceză
în calorifer : of
iar am rămas fără lemne ! -
spune.
ce ne facem în iarna ce bate
din picioare înghețate la usă ? -
vezi ? toată lumea bate !... spune
și tu dacă e
bine gândit să trecem cu
rând pe centrală cu semne
cu vânătăi de adio.

tu crezi că eu te iubesc ?

mă întreabă o muscă
înfiptă cu scuzele în ceașca mea de cafea.
și asta
după mii de ani de iubire cu jurăminte
dintre poporul român și patria sa… –
eu
aproape că nu aș avea
ce să zic, nu mi-e sete, mi-e somn, și
cred că
în seara încordată a zilei de azi
mă culc numai și numai cu obârșia mea.

am crezut

că am scris mai mult mai mult azi
când colo am tăiat am tăiat și
ce nu am scris nu am scris ieri ! un fanzin
sf numit paradox încă iese
în format electronic uneori chiar în viu -
extratereștrii din anii optzeci
se mai numesc și acum optzeciști ?
dar cine sunt ei și unde se-nscriu în istorii
cu farfuriile lor zburătoare simbol
pline cu cărți cu bun de tipar
pe o planetă plasată alpin în bazin
ul cu bule atemporale-n urcare
uitată uitată și poate
nici acum ridicat un poem de la sol ?