când eram copil
aveam un cerc de lemn
colorat
cu un bețișor
și cercul se lăsa dirijat
rotindu-și conturul
pe trotuarele lumii mele
de atunci
astăzi nu mai alerg
mi-am desenat cercul
pe cer
cu o cretă imaginară
sunt ascunse în el
toate cuvintele încă
nerostite
astăzi ele apar
unul câte unul
și zboară
dincolo de terra
iar ultimul cuvânt
din cercul meu
va fi pe cer
un curcubeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu