Iulian Barbu: Vânt de toamnă

Adie vântul afară

Pe banca din parc sorb versul
de pe buzele fericirii
În timp ce citesc
Poemele din care ploaia
Cade peste buchetul de flori
Ce vreau să-l dăruiesc Toamnei .

Vântul bate în rafale
Peste diminețiile de acasă.
La radio se aude
Muzica ce parcă stă-n loc
Să se admire în poezie.

Frunze ruginii cad din copac
Viața îmi iese din trup ,
De parcă încearcă
Să facă o plecăciune
În fața acestei zile de toamnă
Ce adie a poezie