Nu ți-am mai spus , trecusem vara
cu gândurile -ascunse în perfuzii,
mă alintam din când în când cu seara
și visurile încărcate cu iluziil .
Nu ți-am mai spus, trecuse asfințitul
și valurile mării se pierdeau în zare.
Prin minte-mi frunzărea doar vântul,
cuvintele agonizau în nepăsare.
Nu ți-am mai spus că noaptea-mi este albă
când mă gândesc la tine și n-am somn.
Simt luna cum se trece-n grabă
ca un marfar pe lângă un pustiu peron.
Nu ți-am mai spus că trupu-mi arde tare
când soarele sărută marea la apus.
Rămân pierdut cu gândurile-n zare
când trec cocori în cârduri în zborul lor pe sus.
Nu ți-am mai spus... de vrei să știi,
să vii să mă dezbraci de gânduri.
Să îmi reciți in noapte poezii,
să mă săruți cumva ... în rânduri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu