Pande Ionuț: Tăgade

Sunt rob al necredinței mele 

în învieri reduse la absurd
de clipa arderii de stele
peste cadavrul unui orb și surd.

Sunt rob al nemișcărilor de haos,
când ordinea firească se-nspăimântă
în ochii-nțepeniți de un pronaos
cu viziune de revoltă sfântă.

Sunt rob al infinitelor tempeste
zăcând în nemurindul din ființă,
când viața arde-n jerbele funeste,
sub algoritmul vrere-conștiință.

Sunt rob al plănuirilor secrete,
de ambuscade-n timp și universuri,
când moartea-i doar o sumă de regrete,
scăzută din necunoscute sensuri.

Sunt rob al dezrobirii mele
din învieri reduse la absurd;
futilă zbatere de stele
peste cadavrul unui orb și surd.