Iubitul meu cu tâmplele cărunte,
Încet se face iarnă-n toamna noastră.
Ascunde-mă în ploile mărunte
S-alunec nesfârșit în liniștea-ți albastră.
Iubitul meu cu nume de tristețe,
Încet clepsidra-și termină nisipul.
Ascunde-mă în rouă cu blândețe
Să-ți mângâi nesfârșit și buzele și trupul.
Iubitul meu cu depărtarea-n sânge,
Încet mai moare o speranță-n noi.
Ascunde-mă în lacrima ce plânge
Și las-o să trăiască! Trimite-o înapoi!
Iubitul meu cu brațe părăsite,
Încet uităm simțirea-mbrățișării.
Ascunde-mă în pieptul tău, menite
Să-mi fie numai mie canoanele uitării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu